După o primăvară cu ploi torențiale care au spălat bruma de pietriș aruncată de primărie, locuitorii din cartierele periferice ale Moineștiului (Hangani, Lucăcești, Găzărie) așteptau luna mai cu speranța că utilajele de asfaltare vor intra în sfârșit pe străzile lor. Promisiunile electorale garantau că 2026 este „anul drumurilor”. În schimb, realitatea i-a izbit direct din rapoartele financiare. Consiliul Local a avizat o tăiere drastică, de 40%, din Programul Anual de Asfaltare a Străzilor Secundare, condamnând efectiv la noroi și izolare mii de moineșteni pentru încă o iarnă.
De ce nu se asfaltează la periferie?
Oficial, primăria a motivat tăierea acestor bugete vitale prin „costurile uriașe, neprevăzute, ale carburanților și materialelor bituminoase pe piața liberă”. Neoficial, însă, banii pentru infrastructură au fost mutați dintr-o mișcare iscusită de pix. Suma retrasă de la asfaltările reale a fost direcționată imediat către un alt capitol bugetar: „Cheltuieli de capital - Studii și Proiectare”.
Sute de mii de lei, furați efectiv din fața caselor oamenilor care își rup mașinile pe străzi de pământ, au fost trimiși în conturile unor firme de consultanță din Bacău și București pentru a realiza noi „studii de fezabilitate” pentru proiecte care nu se vor construi niciodată (precum noul stadion municipal sau aqua-park-ul fantezist cu care primarul se laudă pe Facebook).
Gropile săracilor finanțează milioanele consultanților
Tăierea bugetului de infrastructură din mai 2026 expune cea mai cruntă metodă de sifonare a banului public. Să pui asfalt fizic pe o stradă implică măsurători, calitatea stratului, garanții, lucruri care se văd și care pot fi verificate la centimetru. În schimb, un document word de 100 de pagini, numit „Studiu de Prefezabilitate”, nu poate fi măsurat. Oricât ar costa, hârtia suportă orice sumă.
Așadar, de ce a tăiat Primăria Moinești banii de asfalt în 2026? Pentru că noroiul din cartierele oamenilor simpli este resursa perfectă din care sistemul politic își poate extrage „zeciuiala” legal, sub formă de dosare cu șină, lăsând un oraș întreg blocat în Evul Mediu urbanistic.