Dacă există un tipar cinic care definește administrația publică din Municipiul Moinești în ultimul deceniu, acela este industria iluziilor tipărite pe hârtie lucioasă. Nimic nu atrage mai mult atenția unui tată disperat sau a unui tânăr pasionat de sport decât promisiunea unui complex sportiv nou. De aceea, o dată la patru ani, exact cu câteva luni înainte de alegerile locale, aparatul de propagandă al primăriei inundează rețelele sociale cu machete 3D ale unui viitor Stadion Municipal modern. O investigație a redacției noastre dezvăluie însă că aceste planșe colorate nu sunt visuri de dezvoltare, ci un mecanism perfid de a sifona bugetul public și de a manipula speranțele comunității.
Afacerea „Studiul de Fezabilitate”
Ridicarea unui stadion nou sau modernizarea din temelii a celui vechi nu este fizică cuantică; orașe mult mai mici și cu bugete inferioare din România au reușit să o facă accesând fonduri de la Compania Națională de Investiții (CNI) sau fonduri europene. La Moinești, însă, proiectul se blochează mereu la stadiul de hârtii. De ce? Pentru că „hârtiile” aduc bani grei firmelor de casă.
Analizând achizițiile publice din perioada 2016-2026, am descoperit că Primăria Moinești a plătit repetat sume exorbitante (zeci de mii de euro per contract) pentru diverse „studii de fezabilitate”, „proiecte tehnice” sau „studii de prefezabilitate” destinate infrastructurii sportive. Aceste documentații sunt comandate adesea unor firme de consultanță cu sedii în apartamente obscure, deținute de apropiați ai consilierilor locali. Documentele sunt redactate, plătite din taxele moineștenilor, fluturate în campania electorală, după care sunt aruncate într-un sertar, invocându-se ulterior că „s-au schimbat normativele și trebuie un studiu nou”. Este un jaf legalizat prin care banii care ar fi trebuit să cumpere ciment și scaune ajung în conturile unor consultanți de partid.
Tactica orizontului îndepărtat: „Vom face, vom drege”
În timp ce primarul și consilierii locali pozează mândri lângă planșele cu arene acoperite și nocturne LED, realitatea de pe teren lovește crunt. Copiii legitimați la cluburile locale continuă să își rupă ligamentele pe un teren principal decopertat și pietros. Dincolo de gazonul plombat, jucătorii sunt obligați să se schimbe în continuare în vestiare pline de igrasie și să facă duș cu apă rece.
Această deconectare totală între randările 3D de pe Facebook și mucegaiul din vestiare demonstrează un cinism atroce. Administrația știe clar că nu are intenția (sau competența) de a duce proiectul la capăt, dar folosește iluzia pentru a anestezia spiritul critic al iubitorilor de sport. „Fiți răbdători, suntem la faza de obținere a avizelor de la Mediu”, este placa zgâriată repetată obsedant ori de câte ori un părinte cere o minge nouă sau o plasă la poartă.
Care este planul lor final?
Te întrebi, pe bună dreptate, de ce nu se construiește nimic, deși bugetul a permis în acești zece ani reabilitarea stadionului etapă cu etapă? Răspunsul stă în control. O arenă modernă, omologată, ar atrage atenția, ar ridica așteptările, ar aduce investitori privați reali și ar forța clubul să intre într-o zonă de transparență și performanță. Ori, o administrație obișnuită să împartă fotbalul pe sub masă se teme de transparență ca de foc. Planul lor final este menținerea unei apatii generale, în care fotbalul să rămână o veșnică promisiune, un instrument util doar pentru tăierea de facturi de consultanță fictivă, în timp ce zâmbetul și visurile micilor fotbaliști se îngroapă definitiv în noroiul unui stadion lăsat să moară.