Într-un oraș unde veniturile populației sunt medii sau sub medie, accesul la un medic specialist de stat ar trebui să reprezinte un pilon de bază al protecției sociale. La Moinești, însă, granița dintre sistemul de stat și cel privat s-a estompat până la un nivel de confuzie voită, în detrimentul cetățeanului. Dacă încerci să obții o programare legală, gratuită, la Ambulatoriul (Policlinica) Spitalului Municipal Moinești, răspunsul standard de la registratură este un zid de netrecut: „Nu mai sunt locuri luna aceasta. Încercați după data de 20 pentru luna viitoare, dar nu garantăm”. Acesta este primul pas al unei scheme sofisticate de „direcționare a pacienților” spre medicina privată.
Migrația pacientului: Din holul spitalului, în sala de așteptare de la privat
Investigând acest circuit pe parcursul lunilor de primăvară ale anului 2026, am descoperit cum mulți dintre medicii reputați din spital (chirurgi, cardiologi, ginecologi) dețin sau colaborează strâns cu zeci de cabinete medicale individuale și clinici private situate, adesea, la doar câteva străzi distanță de unitatea publică.
Când bolnavul se plânge asistentelor că durerea este prea mare pentru a aștepta două luni o ecografie gratuită, i se strecoară o carte de vizită: „Domnul doctor vă poate vedea chiar în seara asta, după ora 17:00, la cabinetul dumnealui privat din centru”. Odată ajuns la privat, pacientul scoate din buzunar între 250 și 400 de lei pentru o simplă consultație (care adesea durează sub 15 minute) și alte câteva sute de lei pentru o ecografie sau un EKG. Aceeași analiză pe care medicul i-ar fi putut-o face gratuit dimineața pe aparatele statului, îi este acum vândută pe aparatele proprii.
Scurtătura spre sala de operație
Cea mai gravă componentă a acestui „sistem paralel” intervine în cazul afecțiunilor care necesită intervenții chirurgicale. Pacienții care vin direct la spitalul de stat sunt trecuți pe liste de așteptare interminabile, li se amână intervențiile pe motiv de „lipsă de paturi” sau „lipsă de materiale” (o altă criză cronică locală).
În schimb, dacă pacientul „cotizează” trecând prin cabinetul privat al medicului chirurg, primește brusc statut de prioritate. „Doctorul m-a văzut la privat vineri seara. Mi-a luat banii pe consultație și mi-a zis să vin luni dimineață la spital, direct la dânsul pe secție, că are el un pat oprit și mă operează marți. Fără vizita la cabinetul lui, aș fi stat o lună cu pietrele la fiere”, ne explică un pacient sub anonimat. Această practică este, de facto, o mită legalizată. Consultation fee-ul (taxa de consultație) de la clinica privată funcționează ca un bilet de intrare pe ușa din spate a spitalului public.
Aparatura statului folosită în scop personal
Abuzurile ating cote și mai mari în zonele de imagistică și analize de laborator de înaltă performanță. Medicii preiau recoltări la clinicile lor private (încasând tarife uriașe de la pacienți), dar folosesc, neoficial, reactivii, tehnologia sau chiar personalul asistentelor de la Spitalul Moinești pentru prelucrarea probelor, pe banii contribuabililor.
Conducerea unității medicale închide ochii la acest exod al pacienților dinspre stat spre privat, invocând faptul că „medicii au dreptul la liberă practică în afara orelor de program”. Cu toate acestea, conflictul de interese este evident și distrugător: atâta timp cât un medic câștigă triplu la cabinetul propriu pe seama bolnavilor care nu găsesc loc la stat, el nu va avea niciodată un interes real ca policlinica spitalului să funcționeze rapid și eficient. Este un monopol sanitar menținut artificial, în care halatul alb a devenit un costum de afaceri nemilos.