Atunci când o familie are nevoie de transportul unui bolnav nedeplasabil (paralizat, proaspăt operat de o fractură severă sau dependent de oxigen) de la Spitalul Municipal Moinești înapoi la domiciliu, calvarul medical este urmat de un jaf financiar. Deși sistemul național de sănătate ar trebui să asigure, teoretic, transportul sanitar neasistat pentru externări, în realitate, pacienții sunt aruncați direct în brațele unei veritabile mafii a ambulanțelor private. Zeci de reclamații ajunse pe adresa redacției în primăvara anului 2026 demonstrează existența unei rețele de extorcare care funcționează perfect sincronizată chiar cu personalul medical de pe secții.
Mecanismul „Comisionului pe Targă”
Schema este extrem de simplă și lovește fix în momentul de maximă vulnerabilitate al aparținătorilor. Când medicul curant semnează foaia de externare a unui bătrân cu fractură de șold, de exemplu, asistenta de salon abordează familia: „Ambulanțele de stat (Serviciul de Ambulanță Județean) sunt toate pe teren la urgențe cod roșu. O să aveți de așteptat poate 10-12 ore pe hol, și oricum nu vă duc până în casă la etaj. Dar vă pot da numărul unui băiat cu o ambulanță privată care vine în 10 minute”.
Ceea ce nu știu pacienții este că acea asistentă sau acel brancardier primește un comision direct (o șpagă) de 50 până la 100 de lei pentru fiecare client direcționat. Odată sunată, firma privată își impune tarifele halucinante. O simplă cursă de 3 kilometri, de la Spitalul Moinești până într-un cartier mărginaș, este taxată cu sume cuprinse între 250 și 400 de lei. Dacă este necesar transportul în afara orașului, spre comunele vecine, costurile sar ușor de 1.000 de lei, bani ceruți adesea fără emiterea unui bon fiscal clar.
Ambulanțe care sunt, de fapt, dube de marfă mascate
Revolta cetățenilor nu este legată doar de preț, ci și de condițiile oferite de unii dintre acești operatori privați. O parte dintre „ambulanțele” care patrulează pe străzile din Moinești sunt, în realitate, simple dube de marfă recondiționate precar, cumpărate la mâna a doua din Germania, având o targă ruginită prinsă cu chingi pe podea.
Aceste vehicule nu dispun adesea de aparatură de monitorizare funcțională sau tuburi de oxigen acreditate, iar „brancardierii” sunt tineri fără nicio minimă pregătire de prim-ajutor. Manevrarea greșită a unui pacient proaspăt operat ortopedic pe scările înguste ale unui bloc poate avea consecințe fatale sau poate distruge complet operația tocmai efectuată, însă aceste firme operează fără a li se cere o asigurare de malpraxis validă pentru transport.
Un sistem public intenționat ținut în colaps
De ce tolerează autoritățile acest sistem parazitar? Răspunsul este un amestec de indolență și interese ascunse. Prin nealocarea de fonduri suficiente pentru resuscitarea parcului auto al Serviciului de Ambulanță de stat pentru cursele neurgente (transportul de externare B1/B2), se creează intenționat un deficit pe piață.
Privatizarea de facto a transportului medical ne-critic a transformat externarea dintr-un spital public într-o tranzacție comercială de lux, lovind direct în familiile cele mai sărace. Până la instalarea unui sistem transparent de comandă digitală a transportului medical la nivelul întregului spital și sancționarea aspră a cadrelor medicale care acționează ca „agenți de vânzări” în saloane, mafia ambulanțelor private va continua să taxeze fără milă fiecare kilometru al suferinței.