O dramă imensă se desfășoară în tăcere pe dealurile și în satele care înconjoară Municipiul Moinești (Zemeș, Ardeoani, Poduri). Populația îmbătrânită, rămasă singură, fără mijloace de transport și fără acces la un medic de familie stabil, moare cu zile din cauza unor afecțiuni banale netratate. Pentru a rezolva această tragedie, Ministerul Sănătății a creat rețeaua de Asistență Medicală Comunitară, finanțând posturi de asistenți care să meargă din poartă în poartă. Sub oblăduirea Direcției de Sănătate Publică (DSP), acest program vital a fost deturnat complet de baronii locali, asistenții devenind simple unelte politice.
De la tensiometru la fotocopiator
Conform fișei postului, asistentul medical comunitar trebuie să identifice bolnavii cronici nedeplasabili, să le măsoare tensiunea, glicemia, să le monitorizeze tratamentul și să alerteze salvarea în caz de urgență. O vizită în primăriile comunale arată însă o deviere halucinantă. Deoarece sunt angajați tehnic de primărie (dar cu bani transferați de la DSP), primarii i-au transformat pe acești asistenți în funcționari administrativi sau agenți electorali.
„Avem un asistent comunitar în comună, dar nu a mai călcat pe la mine de doi ani. Când am fost la primărie după un act, l-am văzut la registratură, făcea copii la buletine și încasa taxe. Primarul a zis că nu are personal la birou și l-a pus pe el acolo”, reclamă Maria V., o femeie de 78 de ani, dependentă de insulină, dintr-un sat izolat. În loc să facă educație pentru sănătate și să panseze răni, asistenții sortează dosare de asistență socială sau împart pliante în campanie.
Lipsa de control și moartea prematură
DSP are datoria legală de a coordona și controla strict activitatea profesională a acestor asistenți. Reprezentanții instituției ar trebui să verifice lunar rapoartele de activitate de pe teren. Dar pentru a nu deranja primarii cu influență politică, DSP avizează fără obiecții niște rapoarte complet fictive, în care asistenții declară sute de vizite la domiciliu pe care nu le-au făcut niciodată.
Furtul acestui serviciu condamnă la moarte comunitățile rurale. Fără monitorizare de bază, bătrânii ajung la UPU Moinești doar în faze terminale (accidente vasculare majore, come diabetice), când intervenția medicală este zadarnică. Abandonând satele în mâna administrației politice, DSP a anulat singura linie de salvare pentru cei mai vulnerabili cetățeni ai noștri, demonstrând că asistența medicală în România a rămas un lux urban.