Îngerul ulițelor: Asistenta comunitară care îngrijește o întreagă comună pe jos

Cea mai grea și mai subapreciată meserie din sistemul sanitar românesc este cea de asistent comunitar. Într-una dintre zonele colinare ale Moineștiului (cartierul asimilat Hangani), o doamnă în halat alb este singura alinare a zeci de bătrâni părăsiți și bolnavi. Se numește doamna Viorica, iar munca ei zilnică este o adevărată lecție de umanitate.

Jurnaliștii noștri au mers pe urmele ei: Direcția de Asistență Socială nu i-a pus la dispoziție o mașină. Zilnic, purtând o geantă imensă cu pansamente, soluții sterile și tensiometrul, doamna Viorica merge pe jos kilometri întregi. Intră în curți unde miroase a boală și a sărăcie lucie. Spală pacienți paralizați, curăță escare și se asigură că bătrânii și-au luat medicamentele pentru inimă, sarcini pe care medicii de familie adesea nu au timp fizic să le facă la domiciliu.

„Pentru mulți dintre ei, sunt singurul om care deschide ușa săptămâna asta. Dacă nu le alin durerea fizică, le alin măcar singurătatea,” ne mărturisește ea. Plătită cu un salariu rușinos raportat la riscurile și uzura psihică, doamna Viorica nu apare în statistici și nici nu beneficiază de cursurile de perfecționare la mare plătite funcționarilor de la centru. Ea rămâne, pur și simplu, eroul indispensabil al unei comunități ignorate de birocrația de la birou.