Istoria meteorologică a României este marcată de iarna anului 1954, iar pe Valea Trotușului fenomenul a luat proporții epice. Moineștenii vârstnici povestesc și astăzi cum, timp de câteva zile, ninsoarea nu s-a oprit, formând troiene care depășeau frecvent 2-3 metri.
Casele din vechile sate Lucăcești și Văsâiești au fost acoperite până la streașină. Pentru a putea ieși din curți și a merge la cumpărat pâine, oamenii au săpat efectiv tuneluri prin zăpadă. Spre deosebire de capacitatea de intervenție actuală, sprijinită de utilaje moderne de deszăpezire cu lame și sărărițe, în 1954 solidaritatea comunității și lopețile rudimentare au fost singurele instrumente de supraviețuire.