Imaginea idilică a orașului luminat de sărbători contrastează dureros cu realitatea din spatele ușilor închise. Violența domestică rămâne o epidemie tăcută în Moinești și în localitățile rurale limitrofe, alimentată de consumul de alcool și frustrările economice. Din păcate, rețeaua de protecție a statului este ca și inexistentă.
Cazul care a șocat orașul: La sfârșitul verii anului 2025, o femeie de 34 de ani a ajuns la Terapie Intensivă cu traumatisme craniene severe, după ce apelase serviciul 112 de trei ori în cursul aceleiași zile. Echipajele de poliție ajunse la fața locului au considerat conflictul drept o „ceartă domestică minoră”, au refuzat să emită un ordin provizoriu de protecție și au părăsit locația. După plecarea lor, agresorul a acționat cu o violență extremă. Când jurnaliștii Moinesti.biz au investigat acțiunile Direcției de Asistență Socială (DAS) din cadrul Primăriei, am descoperit un vid instituțional absolut.
În ciuda bugetelor uriașe manevrate de administrație, Moineștiul nu deține niciun centru de primire în regim de urgență pentru victimele violenței domestice. Femeile abuzate care vor să fugă din calea agresorilor nu au unde să se ducă, fiind dependente exclusiv de mila rudelor sau a puținelor ONG-uri subfinanțate din zonă. Refuzul autorităților locale de a construi un adăpost de stat reprezintă o condamnare tăcută la suferință, dovedind că politicile publice locale nu pun preț pe siguranța fizică a femeilor.