Liceele de prestigiu din Moinești, precum "Spiru Haret" sau Colegiul "Grigore Cobălcescu", au atras mereu elitele din zecile de comune aflate pe Valea Trotușului sau pe Valea Tazlăului. Pentru miile de elevi care nu puteau face naveta zilnic (din lipsa unui transport regulat cu microbuze la acea vreme), „Internatul” (Căminul) a devenit a doua casă.
Viața la internat presupunea reguli de fier: trezirea la oră fixă, curățenia riguroasă a camerelor cu multe paturi, programul obligatoriu de studiu (meditațiile) și masa luată la comun, la cantină. Dincolo de disciplina cvasimilitară, anii petrecuți acolo au legat prietenii indestructibile. Serile în care se asculta muzică pe furiș la casetofoane împrumutate de la pasionații cercurilor de electronică sau discuțiile nocturne pe holuri rămân pagini aurite din tinerețea generațiilor anilor ’80 și ’90.