Spre finalul războiului, pe măsură ce frontul se muta, vechea Gară Moinești a devenit punctul de sosire pentru numeroase trenuri încărcate cu răniți și refugiați. Clădirile școlilor și ale administrației au fost transformate temporar în spitale de campanie.
Localnicii, mulți dintre ei femei rămase singure acasă (bărbații fiind plecați pe front), s-au mobilizat pentru a asigura îngrijire și hrană răniților. Această tradiție a îngrijirii medicale dedicată și empatice reprezintă, la nivel simbolic, fundația pe care s-a construit mai târziu renumele actual al Spitalului Municipal de Urgență Moinești.