Aprobările au fost semnate, contractele au fost atribuite pe SEAP, iar constructorii au preluat terenul. La jumătatea anului 2023 și pe parcursul anului 2024, zeci de blocuri din Moinești, din zona centrală și până în cartierele lăturalnice, s-au „îmbrăcat” brusc în rețele uriașe de metal și plase verzi de protecție. Visul fațadelor noi a început să capete contur, dar implementarea lui a transformat viața de zi cu zi a mii de cetățeni într-un veritabil test psihologic și de anduranță.
Luni întregi fără soare: Sindromul „Schelelor Uitate”
Termenul de execuție teoretic pentru reabilitarea unui bloc mediu cu 4 etaje ar trebui să fie de aproximativ 3-4 luni, luând în calcul capriciile vremii. În realitate, locuitorii din Moinești s-au lovit de un fenomen frustrant, raportat la nivel național: schelele au fost montate, dar echipele de muncitori au dispărut cu săptămânile. Din cauza penuriei naționale de forță de muncă calificată, firmele de construcții (care au adjudecat mai multe loturi simultan) au fost forțate să plimbe aceleași echipe mici de la un bloc la altul.
Pentru locatari, impactul a fost sever. „Trăim de șase luni în beznă. Plasa aia verde oprește tot soarele, abia ne mai intră aer în casă. Auzim uneori o bormașină la etajul 4, apoi trei zile nu mai e nimeni pe schelă”, este rezumatul zecilor de plângeri ajunse pe masa asociațiilor de proprietari. Pe timpul verii, lipsa ventilației adecvate a transformat apartamentele în adevărate sere, în timp ce praful generat de rașchetarea fațadelor vechi a făcut imposibilă deschiderea ferestrelor sau uscarea rufelor.
🚪 Intimitate invadată și balcoane demolate
O altă sursă imensă de stres a fost pierderea totală a intimității. Structura schelelor a transformat ferestrele dormitoarelor și ale băilor în zone de tranzit. Oamenii s-au trezit brusc cu muncitori lucrând la câțiva centimetri de geamurile lor, de dimineața până seara, forțându-i să trăiască cu draperiile trase permanent.
Adevăratul front de luptă s-a deschis însă pe balcoane. Proiectul european finanțează închiderea unitară a balcoanelor cu tâmplărie PVC. Dar ce te faci cu locatarii care și-au închis balcoanele cu eforturi financiare majore în urmă cu 5 ani? Conform reglementărilor stricte, tot ce nu respecta standardul proiectului trebuia dat jos. Echipele de demolare au intrat în apartamente, au tăiat structurile vechi din cornier sau termopanele neconforme, expunând sufrageriile oamenilor la zgomot și intemperii până la montarea noilor structuri aprobate.
Dirigenția de șantier și presiunea Primăriei
Cine răspunde pentru acest haos organizat? Responsabilitatea legală cade pe umerii Dirigintelui de Șantier (reprezentantul beneficiarului – Primăria) și pe managerul de proiect al constructorului. Primăria Moinești s-a aflat într-o poziție ingrată: pe de o parte trebuia să asculte furia justificată a cetățenilor, pe de altă parte era legată de mâini și de picioare de clauzele contractuale. Penalizările de întârziere puteau fi aplicate doar la depășirea termenelor finale de execuție, nu pentru modul lent în care se lucrează pe parcursul lunilor intermediare.
Administrația a organizat ședințe operative recurente cu firmele executante, punând presiune pentru suplimentarea echipelor de alpiniști utilitari și tencuitori. Pentru a accelera ritmul, pe anumite străzi s-a permis lucrul și în zilele de weekend, ceea ce a generat alte sesizări din partea locatarilor doritori de liniște. Șantierul a demonstrat clar că absorbția fondurilor europene este doar partea ușoară; managementul așteptărilor, al nervilor și al execuției fizice este testul suprem pentru orice comunitate.