Geografia Moineștiului, brăzdată de cursul râului Tazlăul Sărat, a impus dintotdeauna o provocare inginerilor constructori. În deceniile trecute, conexiunea cu anumite cartiere sau zone de exploatare forestieră (prelucrarea lemnului) se făcea prin punți pietonale suspendate pe cabluri de oțel, care se legănau periculos deasupra apelor învolburate.
Aceste structuri pitorești, dar nesigure în timpul viiturilor de proporții (cum au fost cele din 2005), au fost treptat înlocuite. Administrația locală a obținut fonduri guvernamentale și europene pentru turnarea de poduri masive din beton armat. Aceste noi căi de acces au scos din izolare zone întregi ale municipiului, permițând accesul rapid al mașinilor de pompieri și ambulanțelor, dovedind că infrastructura rutieră salvează, la propriu, vieți.