Înainte ca calculatoarele din Internet Cafe-uri să dicteze ritmul comunicării, inima bătăilor inimilor celor care așteptau vești se afla la Poșta Centrală din Moinești. Expedierea unei „vederi” de la băi (din Parcul Băilor sau de la mare) era obligatorie în timpul concediilor.
Așteptarea unei telegrame aducea mereu emoții extreme – fie nașterea unui nepot, fie o veste tragică. Tot de la Poștă, în lipsa telefoanelor fixe acasă, cetățenii „comandau” convorbiri internaționale pentru a vorbi 5 minute cu rudele din diasporă, stând încabine de sticlă antifonate, un ritual uitat complet în era apelurilor video de astăzi.