Chiar dacă orașul Moinești a fost vârful de lance al industriei, satele din jurul său (inclusiv cartierele asimilate Lucăcești și Hangani) aveau o tradiție agricolă profundă. Pe cursurile apelor funcționau mori de apă și, mai târziu, mori electrice, unde țăranii aduceau sacii de porumb și grâu.
Meseria de morar era una dintre cele mai respectate. Mirosul de făină proaspăt măcinată și pulberea albă care acoperea totul creau o atmosferă de basm. Din acea făină se cocea pâinea în cuptoarele de lut din curte, un gust inegalabil care a susținut fizic generații întregi înainte ca Fabrica de Pâine a statului să preia monopolul alimentației urbane.