Dacă ai fi oprit pe cineva pe străzile Moineștiului în anii ’70 și l-ai fi întrebat ce lucrează tatăl său, răspunsul ar fi fost, în majoritatea cazurilor, un simplu și mândru: „E sondor la Schelă”. Meseria de petrolist nu era doar un loc de muncă, ci o identitate. Muncind în trei schimburi, pe frig cumplit sau arșiță, murdari de țiței, acești oameni au clădit, propriu-zis, economia locală.
Perioada definitorie a Epocii de Aur a Schelei de Extracție s-a bazat pe sacrificiul lor. Deși privatizarea din 2004 și tehnologizarea au redus drastic numărul de locuri de muncă pe schelă, figura sondorului cu cască de protecție rămâne un simbol de neșters în inima orașului, la fel de important precum moștenirea lăsată de negustorii și intelectualii secolelor trecute.