Orice sistem economic funcțional se bazează pe ideea de concurență loială și respectarea normelor fiscale. La Moinești, însă, transportul public de persoane în regim de taxi s-a transformat, de-a lungul ultimilor ani, într-o veritabilă junglă urbană în care legea o fac „rechini”. Atingerea bornei anului 2026 a scos la iveală o realitate brutală: șoferii licențiați de taxi și operatorii de ridesharing trăiesc sub un asediu constant, dictat de o grupare bine organizată de transportatori ilegali care operează sub ochii închiși ai Poliției Rutiere și ai administrației locale.
Rețeaua „Rechinilor”: Fără licență, fără taxe, fără reguli
Fenomenul pirateriei auto nu este nou, dar a căpătat accente de crimă organizată. Investigând fluxul de pasageri din zonele-cheie ale orașului (în fața Spitalului Municipal Moinești, la ieșirile din marile supermarketuri și în autogară), reporterii Moinesti.biz au numărat peste 40 de autoturisme care practică zilnic transport ilegal de persoane. Șoferii acestor mașini nu dețin atestate profesionale, nu au case de marcat, nu plătesc impozite și, cel mai grav, nu dețin asigurări auto valabile pentru transportul de persoane (asigurări de răspundere civilă pentru călători).
Modul de operare este agresiv. „Rechinii” ocupă abuziv primele locuri din parcările publice și acostează direct cetățenii ieșiți la cumpărături sau la analize medicale. Tarifele sunt fixate ochiometric, adesea mult mai mari decât cele afișate pe aparatul de taxat al unui șofer legal, profitând de vulnerabilitatea, bătrânețea sau graba pasagerilor. Pentru cursele spre comunele limitrofe (Zemeș, Ardeoani, Poduri), acești indivizi încarcă mașinile la refuz (câte 5-6 persoane într-un autoturism mic), sfidând orice normă de siguranță rutieră și rutând cursele pe drumuri lăturalnice pentru a evita controalele de rutină.
Teroarea impusă taximetriștilor onești
Ceea ce este cu adevărat șocant este violența cu care această rețea își apără teritoriul. Taximetriștii licențiați, care plătesc anual zeci de mii de lei la bugetul Primăriei pentru autorizații, analize medicale și verificări metrologice, sunt constant intimidați. Mai mulți șoferi au declarat, sub protecția anonimatului, că mașinile le-au fost zgâriate cu cheia sau li s-au tăiat anvelopele pe timpul nopții, ca mesaj de avertizare. În câteva cazuri, au existat chiar confruntări fizice deschise.
„Dacă îndrăznesc să opresc mașina în apropierea porții spitalului pentru a prelua o comandă primită prin dispecerat, sunt imediat înconjurat de 3-4 băieți masivi care îmi blochează calea și mă amenință că îmi sparg geamurile. Pasagerii se sperie și anulează cursa. Ne-au luat efectiv străzile în stăpânire, iar noi, cei care plătim taxe, suntem tratați ca niște intruși”, a relatat un taximetrist cu o vechime de peste 15 ani în oraș.
Tăcerea suspectă a autorităților
Cum rezistă această mafie a transportului pirat? Răspunsul este un amestec de incompetență legislativă și complicitate locală. Poliția Locală și Poliția Rutieră par complet dezarmate. Teoretic, Legea Taximetriei (Legea 38/2003) prevede amenzi uriașe și confiscarea plăcuțelor de înmatriculare pentru cei prinși făcând transport ilicit. Practic, agenții susțin că este foarte greu să probezi infracțiunea, deoarece pasagerii, adesea din satele învecinate, declară organelor de control că „sunt rude sau prieteni” cu șoferul pirat, refuzând să admită că au plătit o cursă.
Totuși, această justificare cade în fața evidenței: zecile de camere ale sistemului de supraveghere publică ar putea dovedi cu ușurință caracterul repetitiv și comercial al acestor curse, dar nimeni nu se obosește să verifice înregistrările. Mai mult, voci din interiorul breslei afirmă că anumiți „rechini” sunt de fapt „săgețile” unor funcționari publici sau ale unor polițiști ieșiți la pensie, care dețin flote de mașini trecute pe numele rudelor și încasează „chirie” zilnică la negru. Această caracatiță demonstrează un eșec colosal al administrației de a proteja economia albă a orașului, punând în pericol viețile pasagerilor într-un trafic tot mai haotic și nereglementat.