Dacă etimologia meteorologică leagă numele orașului de „moină” (zăpadă topită), tradiția orală preferă o poveste mult mai personală. Legenda spune că în Evul Mediu, un boier pe nume Moină (sau Moina) ar fi primit aceste pământuri direct de la domnitor pentru vitejia sa în lupte.
Deși documentele din vremea lui Alexandru cel Bun și a lui Ștefan cel Mare (1467) menționează satele de pe Tazlău ca fiind dăruite unor familii boierești, numele „Moină” nu apare explicit în hrisoavele domnești de fondare. Cu toate acestea, legenda a supraviețuit generațiilor, transformându-l pe acest boier mitic într-un simbol al așezării. Rămâne fascinant modul în care comunitatea a preferat să-și lege identitatea de un lider puternic, în loc să accepte o simplă derivare lingvistică a vremii urâte de iarnă.