Pentru generațiile crescute în anii ’80 și ’90, copilăria nu avea nevoie de baterii sau conexiune la internet. După ce ieșeau de la școală, străzile și parcările din jurul blocurilor deveneau adevărate terenuri de competiție. Fetele săreau „Elasticul” cu o agilitate uluitoare, în timp ce băieții se organizau în tabere pentru jocuri interminabile de „Țările” sau „Rațele și vânătorii”.
Genunchii juliți erau tratați rapid cu frunze de pătlagină, iar strigătul mamelor de la balcoane, care chemau copiii la masă, reprezenta singurul ceas pe care îl respectau. În prezent, administrația locală încearcă să readucă copiii afară prin construirea de locuri de joacă moderne în fiecare cartier, însă magia acelor jocuri simple, bazate pe o imaginație debordantă și socializare fizică, rămâne o amintire melancolică a unei epoci de aur a copilăriei.