La fiecare aniversare a mișcării avangardiste, Primăria Moinești emite comunicate triumfaliste despre capitalizarea brandului „Tristan Tzara”. În anul 2024, administrația condusă de Valentin Vieru a aprobat un buget exorbitant, de peste 100.000 de euro (500.000 de lei), pentru proiectul „Dada VR Experience”. Promisiunea era una demnă de un oraș european: turiștii care vizitau Monumentul DADA ar fi urmat să primească ochelari de Realitate Virtuală pentru a experimenta o călătorie interactivă în Zürich-ul anului 1916, stimulând masiv turismul cultural al zonei.
Cum a decurs investigația noastră: În luna aprilie 2026, odată cu deschiderea noului sezon turistic, o echipă Moinesti.biz s-a deplasat la Monumentul DADA pozând în turiști. Nu exista niciun ghid, niciun panou interactiv și nicio pereche de ochelari VR. Am inițiat imediat o cerere de informații conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Inițial, departamentul de Cultură al Primăriei a refuzat să ne furnizeze documentele achiziției, motivând că „proiectul conține elemente de proprietate intelectuală”. Am obținut datele doar după ce am acționat instituția în contencios administrativ.
Ce ascundeau documentele: Contractul pe SEAP a fost atribuit direct, prin divizare în trei loturi (hardware, software și consultanță), unei singure firme din județul Ilfov. Verificând istoricul firmei la Registrul Comerțului, am descoperit că fusese înființată cu doar 45 de zile înaintea atribuirii contractului. Acționarul unic este fiul unui fost secretar de stat apropiat actualei coaliții de guvernare. Căștile VR achiziționate, facturate la peste 1.500 de euro bucata, s-au dovedit a fi, în urma expertizei unui specialist IT contactat de redacție, simple dispozitive din plastic pentru telefoane mobile comandate din China, cu o valoare de piață de maximum 50 de euro. Mai mult, aplicația software dezvoltată este o simplă prezentare de tip PowerPoint, care se blochează la a doua accesare.
Reacția (sau lipsa ei) din partea statului: Când am prezentat aceste dovezi Curții de Conturi a României (Camera de Conturi Bacău), răspunsul oficial a fost că „echipamentele există fizic pe inventarul instituției”, ignorând complet faptul că ele sunt total nefuncționale și ținute sub cheie într-un birou. Parchetul local nu s-a autosesizat pentru abuz în serviciu și deturnare de fonduri, lăsând nesancționată o nouă schemă prin care bugetul alocat culturii a fost transformat într-o pușculiță de partid, sfidând atât istoria orașului, cât și buzunarul cetățeanului.