Dacă analizăm panourile de onoare ale liceelor din Moinești din ultimii 15 ani, vom constata o realitate amară: peste 90% dintre șefii de promoție și olimpicii naționali nu locuiesc și nu muncesc astăzi în orașul natal.
Orașul funcționează ca o „pepinieră” gratuită pentru marile centre universitare (București, Cluj, Iași) sau pentru Occident. Motivele nu țin de lipsa de patriotism local, ci de pragmatismul economic. Orașul nu le poate oferi hub-uri tehnologice, laboratoare de cercetare sau o viață culturală vibrantă. Până când administrația nu va crea facilități reale pentru atragerea investitorilor din industrii creative sau IT, „exodul creierelor” va menține Moineștiul în stadiul de oraș de unde se pleacă, nu unde se revine.