Dacă ne uităm la bugetul anual al Municipiului Moinești, pare că orașul ar trebui să arate ca o destinație occidentală prosperă. Realitatea de pe străzi ne contrazice brutal. O investigație masivă a redacției Moinesti.biz, care a agregat rapoartele Curții de Conturi și execuțiile bugetare din perioada 2010 - 2026, relevă un tipar de fraudare și incompetență sistematică. Am calculat cât a pierdut orașul în ultimii 16 ani pe cheltuieli fără sens, iar cifra finală este un adevărat șoc: peste un miliard de lei (vechi), echivalentul a zeci de milioane de euro evaporati în neant.
Calculul anual al risipei: 15% din buget aruncat pe fereastră
Pentru a înțelege dimensiunea dezastrului, experții financiari consultați de noi au extras doar acele cheltuieli care nu au adus absolut nicio plusvaloare comunității. Vorbim de: Studii de Fezabilitate (SF) pentru proiecte care nu au fost niciodată executate, reparații la drumuri care au cedat în mai puțin de 6 luni, achiziții IT supraevaluate și penalități plătite pentru procese pierdute din neglijență. Media anuală a acestei risipe este de aproximativ 15% din veniturile proprii ale municipiului.
Ce înseamnă asta în cifre absolute? În medie, între 2010 și 2026, administrația a scurs anual între 1.5 și 2 milioane de euro în buzunarele clientelei politice. Înmulțit cu 16 ani, rezultă suma de 32 de milioane de euro. Cu acești bani, Moineștiul ar fi putut construi de la zero o centură ocolitoare viabilă, ar fi putut dota Spitalul Municipal cu cel mai performant RMN din regiune și ar fi putut asfalta cu material premium absolut toate ulițele neasfaltate din cartierele Văsâiești și Găzărie.
Industria hârtiilor inutile
Cel mai constant instrument de fraudare în acești 16 ani a rămas „consultanța”. Din 2010 încoace, legislația a devenit tot mai complexă, iar primarii s-au acoperit de hârtii. Pentru fiecare metru de bordură pus, s-a plătit un studiu, un aviz, o evaluare de impact și o strategie. Aceste documente, redactate în 90% din cazuri prin metoda copy-paste de către firme de apartament din București, au costat Moineștiul o avere. Documentațiile tehnico-economice au termen de valabilitate limitat; dacă proiectul nu obține finanțare în 2 ani, SF-ul expiră și trebuie refăcut... adică plătit din nou.
O moștenire toxică pentru generațiile viitoare
Ceea ce este cu adevărat tragic este că această gaură neagră bugetară s-a acoperit prin creșterea taxelor și impozitelor locale. Cetățeanul simplu plătește an de an pentru panseluțe ofilite și borduri crăpate, fără să vadă vreo demisie în rândul aparatului birocratic. Timp de 16 ani, administrațiile s-au succedat, dar firmele de casă au rămas aceleași, operând sub denumiri noi. Bilanțul financiar al acestei epoci ne demonstrează că principala frână în calea dezvoltării Moineștiului nu este lipsa de oportunități economice din Valea Trotușului, ci o caracatiță a achizițiilor menținută în viață de un sistem politic imun la control și bun simț.