Gestionarea deșeurilor a devenit un subiect exploziv în administrațiile din întreaga Europă, punându-se accent pe reciclare și economia circulară. La Moinești, însă, „revoluția ecologică” se rezumă doar la dublarea taxelor de salubritate suportate de cetățeni. Un studiu amănunțit al contractului de delegare a serviciului de salubrizare urbană arată cum Primăria Moinești a creat și a menținut un monopol toxic, favorizând un singur operator, în ciuda calității deplorabile a serviciilor oferite.
Taxe majorate, pubele revărsate
Oricine se plimbă prin cartierele Văsâiești sau Găzărie după un simplu weekend constată o realitate insalubră: ghenele de gunoi sunt suprasaturate, containerele pentru colectare selectivă (acolo unde există) sunt deversate la grămadă, iar mormanele de deșeuri sunt sfâșiate de haitelor de câini fără stăpân. Cu toate acestea, la începutul anului 2026, Consiliul Local a aprobat o nouă majorare a taxei de salubritate cu 30%, la solicitarea expresă a firmei operatoare, invocându-se creșterea prețurilor la combustibil și depozitare.
Analizând clauzele contractuale, am descoperit că Primăria și-a cedat complet puterea de negociere. Caietul de sarcini inițial conținea cerințe tehnice atât de specifice (de la capacitatea exactă a cuvelor la norma de poluare a mașinilor) încât absolut nicio firmă din afara județului nu a putut participa la licitație. Neexistând concurență, operatorul unic deține acum monopolul absolut, dictând tarifele după bunul plac și amenințând cu sistarea ridicării deșeurilor la cea mai mică tentativă de control.
Cazul autocompactoarelor „de aur”
Sub pretextul eficientizării serviciului, firma de salubritate a solicitat primăriei și a primit aprobarea pentru co-finanțarea achiziției de autocompactoare noi din fondurile destinate protecției mediului. Urmărind trasabilitatea acestor achiziții financiare, Moinesti.biz a scos la iveală mecanismul clasic de fraudare. Mașinile de gunoi nu au fost cumpărate direct de la producătorii consacrați de vehicule comerciale (Volvo, MAN, Scania).
Tranzacția a fost derulată printr-un SRL intermediar din București. Astfel, o autospecială second-hand recondiționată (importată la un preț real de aproximativ 40.000 de euro) a fost vândută și facturată administrației locale drept „utilaj ultra-modern, zero emisii”, la incredibilul preț de 180.000 de euro bucata. Diferența de 140.000 de euro per mașină a reprezentat comisionul de consultanță și „integrare tehnologică” al intermediarului.
Lipsa monitorizării de la Garda de Mediu
Acest scenariu în care cetățenii suportă cele mai mari taxe pe gunoi din regiune, pentru a asigura un nivel de trai regesc patronilor din salubritate, este protejat de o opacitate guvernamentală crasă. Garda Națională de Mediu nu a ridicat nicio sancțiune pentru ridicarea la grămadă a deșeurilor reciclabile. Monopolul gunoaielor reprezintă cel mai mirositor și mai profitabil tun financiar din administrația curentă, fiind tratat ca un simplu cost asumat, în timp ce peisajul urban se transformă lent, dar sigur, într-o veritabilă rampă de transfer.