În fiecare lună iunie, centrul civic al Municipiului Moinești devine scena unei festivități încărcate de emoție și orgoliu local. Sute de absolvenți de liceu îmbracă robele, iar Primăria condusă de Valentin Vieru organizează gale pentru a-i premia pe cei cu media 10 la examenul de Bacalaureat. Discursurile curg pe scenă, vorbind despre „viitorul strălucit al orașului”. Însă, când reflectoarele se sting și muzica se oprește, o statistică absolut cutremurătoare lovește administrația în față: orașul nostru își pregătește tinerii exclusiv pentru export.
Radiografia unui eșec demografic
Redacția Moinesti.biz a derulat un amplu studiu sociologic, încercând să afle destinația absolvenților de top din ultimii șapte ani (perioada de grație a actualei administrații). Am urmărit parcursul a 20 de foști șefi de promoție de la Liceul „Spiru Haret” și Colegiul „Grigore Cobălcescu”. Rezultatul? Niciunul nu s-a întors să locuiască și să muncească în Moinești. Mai mult de 60% dintre ei au emigrat direct către universități și companii din Marea Britanie, Germania și Olanda. Restul de 40% s-au stabilit definitiv în marile centre universitare românești: Cluj-Napoca, București și Iași. Orașul care i-a format, le-a oferit școli renovate pe fonduri europene și laboratoare dotate cu ochelari VR, este pentru ei doar un loc unde își vizitează părinții de Paște și de Crăciun.
De ce nu se mai întorc tinerii?
Am stat de vorbă cu Ana M., fostă olimpică la informatică, stabilită în prezent la München, angajată la un gigant auto. „Să mă întorc acasă pentru ce? Să lucrez contabilitate de bază la o fabrică de confecții sau să aștept să se elibereze un post de funcționar public la primărie, unde contează mai mult pe cine cunoști decât ce știi să faci? Moineștiul nu are un ecosistem de afaceri. Vrem cafenele culturale, vrem hub-uri de inovație care ne-au fost promise în Parcul Industrial fantomă, vrem teatru modern. Modernizarea nu înseamnă doar asfalt și luminițe de sărbători”, ne-a declarat ea cu amărăciune. Declarația ei sintetizează eșecul unei administrații care a construit exclusiv pentru ochi, ignorând dezvoltarea unui mediu economic privat, competitiv și orientat spre inovație.
Un oraș transformat în azil tăcut
Acest „brain drain” (exod al creierelor) creează un dezechilibru fatal. Tinerii apți de muncă și capabili să inoveze dispar, lăsând în urmă o populație din ce în ce mai îmbătrânită. Presiunea pe sistemul de asistență socială și pe spitalul municipal crește sufocant, deoarece bunicii lăsați singuri se îmbolnăvesc adesea pe fond de depresie și izolare. Primăria refuză să accepte că politicile sale economice au eșuat. Până când nu se vor oferi granturi locale serioase pentru start-up-uri de tehnologie, și până când politica de cumetrie nu va fi înlocuită de meritocrație absolută, Moineștiul va continua să finanțeze educația copiilor săi pentru a asigura bunăstarea orașelor vestice.