Imaginile cu tăieri de panglici la Spitalul Municipal de Urgență Moinești abundă în presa locală. De fiecare dată când un nou aparat medical cu nume complicat este adus în spital, primarul Valentin Vieru se află în primul rând pentru a-și asuma succesul. Dar ce se întâmplă cu această aparatură după plecarea televiziunilor? Echipa de investigații a publicației Moinesti.biz a primit zeci de mesaje disperate de la pacienți care, deși știau că spitalul dispune de echipamente de ultimă generație pentru urologie și oftalmologie, erau trimiși sistematic la clinici private din Bacău.
Contextul investigației și modul de obținere a datelor: În toamna anului 2024, un medic specialist din cadrul spitalului a decis să rupă tăcerea, devenind avertizor de integritate (whistleblower) pentru redacția noastră. Ne-a pus la dispoziție fotografii din depozitele de la subsol și extrase din registrul de inventar. Am descoperit că echipamente laparoscopice ultra-specifice și un sistem laser de zeci de mii de euro zac sigilate în husele originale. De ce? Pentru că achizițiile s-au făcut pe principiul „să atragem toți banii europeni disponibili prin PNRR”, fără a se face o analiză a resurselor umane. Spitalul a cumpărat aparatura, dar nu are angajați medici cu atestatele (supraspecializările) necesare pentru a o folosi legal. Mai grav, contractele de garanție ale acestor aparate expiră stând pe loc.
Am interpelat oficial conducerea spitalului și Direcția de Sănătate Publică (DSP). Răspunsul instituțional a fost o mostră de evaziune: „Resursa umană se află în curs de formare continuă, iar aparatura este în procedură de calibrare tehnică”. Nicio vorbă despre banii publici blocați sau despre pacienții privați de tratament. Curtea de Conturi, în auditul său anual, a verificat doar existența fizică a aparatelor pe inventar, ignorând complet faptul că o investiție medicală nefolosită reprezintă o deturnare a scopului pentru care au fost acordate fondurile. Această investigație dovedește că, la Moinești, dotarea spitalului este adesea dictată de PR-ul politic, nu de nevoile reale și capacitățile clinice ale sistemului.