Râul Tazlăul Sărat, odinioară o sursă de viață și agrement pentru locuitorii zonei, a devenit un canal colector de un pericol letal. Pe lângă mafia balastierelor care îi distruge albia, calitatea apei este iremediabil compromisă de deversări toxice. Însă crima ecologică nu s-ar putea produce fără girul tacit al celor care trebuie să protejeze sănătatea umană: Direcția de Sănătate Publică. În decembrie 2025, o analiză independentă a apei a declanșat un semnal de alarmă pe care autoritățile statului se chinuie disperate să îl înăbușe.
Conductele morții, ascunse în vegetație
Plecând de la Moinești înspre localitățile din aval, pe malurile râului pot fi observate, chiar și cu ochiul liber, zeci de conducte improvizate din PVC care se varsă direct în apă. Aceste țeve provin de la mici ferme de animale (porci, vite), gatere clandestine și chiar societăți de producție industrială care nu doresc să plătească taxele imense de epurare către compania de apă.
Rezultatul este o deversare zilnică de materii fecale, sânge animal, solvenți chimici și uleiuri industriale. DSP, prin compartimentul său de Igiena Mediului, are obligația de a recolta periodic probe din apele de suprafață și de a închide orice focar biologic care poate duce la apariția epidemiilor (cum ar fi hepatita A sau leptospiroza). Cu toate acestea, buletinele de analiză ale DSP din ultimii ani arată în mod miraculos că apa Tazlăului se încadrează în „limite normale de suportabilitate ecologică”.
Otrăvirea fântânilor și complicitatea criminală
De ce minte DSP în acte? Explicația constă în interesele patronilor care dețin firmele poluatoare, mulți fiind sponsori constanți ai campaniilor electorale locale. Dacă DSP ar declara poluarea oficială, Garda de Mediu și Apele Române ar fi obligate prin lege să oprească activitatea acelor societăți.
În timp ce actele sunt „cosmetizate” în birouri calde, cetățenii de la marginea orașului și din satele vecine, care nu sunt racordați la sistemul centralizat de apă și își extrag apa din fântâni (alimentate din pânza freatică direct legată de râul Tazlău), se otrăvesc lent. Cazurile de boli renale, infecții parazitare și afecțiuni dermatologice au crescut alarmant, dar statul continuă să privească în altă parte, transformând râul Tazlău într-un veritabil focar infecțios cu acte în regulă.