Zilnic, comunicatele oficiale ale Spitalului Municipal Moinești subliniază dotările de top, acreditările europene și succesul operațiilor realizate în noul bloc operator. În umbra acestor realizări de PR, se consumă însă una dintre cele mai tăcute și dureroase drame ale sistemului sanitar românesc: criza medicamentelor oncologice. O investigație Moinesti.biz din primăvara anului 2026 scoate la iveală eșecul statului de a asigura dreptul la viață pentru pacienții bolnavi de cancer de pe Valea Trotușului.
Medicamente vitale, de negăsit în spitale
Am fost contactați de M.D., fiica unei paciente în vârstă de 58 de ani diagnosticată cu cancer ovarian, pacientă a compartimentului de Oncologie. „Medicul curant, deși extrem de dedicat, a ridicat neputincios din umeri. Ne-a dat o rețetă și ne-a spus că farmacia spitalului nu a mai primit de două luni lotul de Carboplatin și Paclitaxel (medicamente de bază în chimioterapie) din cauza unor blocaje la licitațiile naționale organizate de Ministerul Sănătății. Ne-a sugerat să le căutăm noi, altfel mama va pierde fereastra terapeutică”, povestește femeia cu lacrimi în ochi.
Traseul Turcia - Moinești: Contrabanda care salvează vieți
Când farmaciile cu circuit închis ale spitalului și rețelele private eșuează, apare piața neagră. Am infiltrat un reporter pe grupurile închise de Facebook și Telegram destinate pacienților oncologici. Acolo am descoperit o rețea uriașă de „cărăuși” care aduc medicamente salvatoare din Turcia sau Ungaria (țări unde prețurile nu sunt plafonate absurd de stat sau unde nu există crize de aprovizionare). Familiile din Moinești plătesc sume cuprinse între 500 și 2000 de euro pe lună pentru câteva fiole de citostatice aduse în sacoșe termoizolante, trecute la limită prin vamă.
Riscul este enorm. Pacienții administrează perfuziile fără a avea garanția că lanțul de frig a fost respectat, existând pericolul administrării unui tratament degradat termic sau chiar contrafăcut. Deși am prezentat aceste mărturii Direcției de Sănătate Publică și conducerii Spitalului, răspunsul a fost același șablon birocratic: „Sunt sincope de aprovizionare la nivel național, nu ține de bugetul local”. În tot acest timp, milioane de lei sunt cheltuite de Primărie pe panseluțe și zilele orașului, în timp ce familiile moineștenilor își vând casele sau fac credite rapide pentru a cumpăra „la negru” speranța de a mai trăi încă un an.