Sărbătorile de iarnă aduc lumina pe străzile Moineștiului, dar cufundă bugetul local într-un întuneric financiar greu de explicat. Dintre toate procedurile de achiziție publică analizate de echipa Moinesti.biz pentru perioada 2010 - 2026, contractele pentru iluminatul festiv de Crăciun reprezintă, cu certitudine, cea mai longevivă și mai sfidătoare schemă de stoarcere a bugetului.
Închirierea ilogică vs. Achiziția directă
Un calcul elementar de management urban arată că o primărie are două opțiuni pentru decorarea orașului: fie cumpără instalațiile luminoase și le depozitează pentru a le refolosi în anii următori (amortizând costul în maxim 2-3 ani), fie le închiriază. În toți acești 16 ani, conducerea din Moinești a ales exclusiv varianta închirierii, justificând lipsa spațiilor de depozitare și a personalului calificat pentru montaj.
Această decizie s-a tradus printr-un dezastru financiar. Documentele demonstrează că administrația a plătit an de an între 50.000 și 80.000 de euro pentru simpla închiriere a unor plase de lumini, a câtorva figurine 3D (brazi, reni) amplasate în zona Catedralei și pentru montarea beculețelor pe stâlpi. Comparând cu piețele externe, prețul total cumulat în 16 ani depășește un milion de euro. Cu această sumă colosală, orașul și-ar fi putut cumpăra propriul iluminat festiv la un nivel de complexitate demn de Viena sau Strasbourg, cu tot cu construirea unei hale moderne pentru depozitarea lor.
Aceleași beculețe uzate, la preț de noutate
Scandalos este faptul că, deși primăria a susținut mereu că prin închiriere asigură „decoruri moderne și concepte noi în fiecare an”, pe străzile din cartiere au fost atârnate sistematic aceleași plase luminoase învechite, cu zone arse sau cu led-uri lipsă, instalate de mântuială. Mai mult, firma de casă care câștigă regulat aceste licitații atribuite pe repede-înainte (în luna noiembrie) taxează separat demontarea acestora la începutul lunii ianuarie.
Acest monopol al beculețelor ilustrează perfect mentalitatea extractivă a liderilor locali din ultimele două decenii. Nimic nu este construit pentru a rămâne în patrimoniul orașului; totul este externalizat, închiriat și supraevaluat, pentru ca la fiecare sfârșit de an o firmă abonată la buget să încaseze garantat o primă de sărbători uriașă, pe care o plătesc toți contribuabilii prin taxele lor.