Trăgând linie după această serie de investigații, tabloul epocii 2008-2016 este limpede și dureros. Dacă privim strict la borduri, vopsea și beton, administrația condusă de Viorel Ilie a livrat. Dar dacă privim în profunzime, vedem o primărie prăduită, terenuri confiscate de grupuri de interese și o opoziție cumpărată din banii statului.
Acest tip de management administrativ, tolerat de organele de forță și salvat de elita politică de la București, ne-a demonstrat că modernizarea fizică poate coexista perfect cu o corupție endemică. Moineștiul a plătit un preț imens: s-a investit în infrastructură, dar s-a ignorat complet crearea unei economii competitive reale, ceea ce a dus la exodul masiv al unei întregi generații. Lecția predată de Viorel Ilie și sistemul care l-a susținut este că atunci când cetățenii acceptă tăcut lozinca „a furat, dar a și făcut”, pierderea reală nu se vede în buletinul de știri de a doua zi, ci în viitorul care refuză să mai prindă rădăcini în orașul lor.