Dacă ai un picior rupt, știi unde să mergi la Moinești. Dar dacă sufletul tău este sfâșiat, dacă copilul tău e victimă a cyberbullying-ului pe grupurile locale sau a căzut în capcana substanțelor sintetice ieftine, ușile instituțiilor locale sunt închise. Am relatat recent despre drama tinerelor retrase din industria online sau despre pensionarii distruși de singurătate. Ele ne arată că cea mai mare criză sanitară din Moinești nu se vede la raze X, ci se desfășoară în tăcere, în spatele ușilor închise. Un oraș care vrea să aibă viitor trebuie să aibă grijă de mintea locuitorilor săi. Avem nevoie, urgent, de un Centru Municipal de Sănătate Mintală și Prevenție.
Terapia nu este un lux, este o necesitate de sănătate publică
În provincie, mersul la psiholog este încă privit ca un stigmat. Mai mult, o oră de terapie privată costă între 150 și 300 de lei, o sumă colosală pentru o familie cu venituri medii din zona Văsâiești sau Găzărie. Soluția este ca Consiliul Local Moinești să înființeze, din fonduri proprii sau atrăgând fonduri europene (PNNR / POCU), o rețea de sprijin psihologic gratuit sau puternic subvenționat. Acest centru nu ar fi un spital de psihiatrie, ci un spațiu sigur, cald, unde adolescenții stresați de examene, tinerii depresivi sau adulții afectați de șomaj pot primi consiliere anonimă.
Grupuri de suport și spargerea izolării
Pe lângă terapia individuală 1 la 1, acest Centru Municipal ar trebui să organizeze grupuri de suport conduse de specialiști. Tinerii care luptă cu adicția de ecrane sau cu abuzul de medicamente au nevoie să vadă că nu sunt singuri. Victimele șantajului online au nevoie să își recâștige încrederea în comunitate. Această rețea de suport reduce dramatic rata tentativelor de suicid și a comportamentelor auto-distructive, probleme care în ultimii ani au pus la grea încercare secția UPU a spitalului.
Echipe mobile pentru persoanele vârstnice
Sănătatea mintală nu este doar problema tinerilor. Sute de bătrâni din Moinești suferă de o depresie cruntă, izolați după ce copiii lor au plecat în diaspora. Centrul ar trebui să dispună de psihologi și asistenți sociali mobili care să le treacă pragul, să discute cu ei, prevenind declinul cognitiv (demența timpurie). Domnilor consilieri, nu mai putem investi doar în asfalt și borduri. Un trotuar frumos nu folosește la nimic dacă tinerii care calcă pe el nu mai au puterea să privească spre viitor. Votați înființarea acestui centru și salvați sufletul orașului!