Dacă în zonele periferice și în parcuri sistemul video este o ruină nefuncțională, în anumite puncte strategice ale orașului lucrurile stau complet diferit. O investigație publicată de ziarul nostru în primăvara anului 2024, bazată pe mărturiile unor „whistleblowers” (avertizori de integritate) din cadrul aparatului administrativ, arată o deviere gravă și periculoasă a scopului pentru care a fost creat sistemul de supraveghere.
Contextul publicării este unul extrem de sensibil, premergător campaniilor electorale. Sursele noastre au demonstrat că puținele camere ultra-performante care încă funcționează perfect (cele care acoperă Primăria, cafenelele din centru și sediile partidelor politice) nu sunt folosite pentru a preveni furturile din buzunare. Dispeceratul, controlat de angajați loiali actualei puteri, este utilizat ca un instrument de tip „Big Brother” politic. Există rapoarte verbale prin care conducerea orașului este informată în timp real despre cine intră în sediile opoziției, ce funcționari publici se întâlnesc la cafea cu jurnaliștii de investigație sau cu potențialii contracandidați.
Această rețea de monitorizare abuzivă încalcă flagrant normele europene de protecție a datelor (GDPR) și transformă dreptul la viață privată într-o glumă. Deși am publicat aceste dezvăluiri și am cerut intervenția Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), reacția statului a fost letargică. Instituțiile centrale invocă greutatea demonstrării tehnice a vizualizărilor abuzive, lăsând cetățenii din Moinești prizonierii unui sistem de supraveghere care, în loc să-i protejeze de infractori, îi spionează pentru a proteja monopolul politic al administrației.