Am lăudat adesea reinventarea modernă a Bibliotecii Municipale „Ștefan Luchian” din centrul orașului. Dar cultura la Moinești pare să fie un privilegiu rezervat doar celor care locuiesc pe arterele principale. Dacă te aventurezi în cartierele asimilate (fostele sate Lucăcești, Văsâiești sau Hangani), peisajul cultural este post-apocaliptic.
Investigația pe teren: Am vizitat fostele filiale ale bibliotecii din aceste comunități. Acolo unde odinioară copiii veneau să împrumute lecturile școlare, astăzi găsim clădiri cu acoperișuri prăbușite și uși zăvorâte cu lanțuri groase. Prin geamurile sparte se pot vedea mii de volume clasice (literatură, istorie, enciclopedii) care mucegăiesc pe rafturi, distruse de umezeală și șoareci. Administrația locală a tăiat posturile de bibliotecari din aceste filiale încă din deceniul trecut, motivând „lipsa de fonduri și lipsa de cititori”.
Acest abandon sistematic a creat un deșert educațional. Copiii din aceste zone, afectați de sărăcie și de lipsa accesului la internet stabil, nu au nicio șansă reală să împrumute o carte, distanța până în centrul orașului fiind adesea un impediment major. Lăsând filialele de cartier să se dărâme, autoritățile au îngropat nu doar un patrimoniu de carte inestimabil, ci și șansa la emancipare a unei întregi generații de tineri de la periferie.