Pentru iubitorii de cultură, teatru și literatură profundă, numele Alexandru Sever are o rezonanță aparte. Ceea ce adesea este mai puțin cunoscut publicului larg este faptul că acest strălucit prozator și dramaturg a deschis pentru prima dată ochii, la 22 ianuarie 1921, în Municipiul Moinești. Numele său real la naștere a fost Solomon Silberman.
Formarea într-un Moinești multicultural
Copilăria pe Valea Trotușului i-a oferit lui Alexandru Sever o paletă bogată de tipologii umane, de la petroliști și industriași, la comercianți locali, români și evrei deopotrivă. Această diversitate culturală a Moineștiului interbelic s-a întipărit adânc în memoria viitorului scriitor, oferindu-i un material de studiu neprețuit pentru construcția personajelor sale complexe din piesele de teatru.
Sever a plecat spre Capitală pentru a-și desăvârși educația, absolvind Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în anul 1948. A fost jurnalist, a lucrat ca redactor la mai multe reviste culturale și s-a impus treptat ca o voce rafinată în peisajul artistic, alegând pseudonimul care îl va face celebru: Alexandru Sever.
🎭 Dramaturgie, Cenzură și Premii Naționale
Cariera lui literară s-a dezvoltat într-o perioadă dificilă, care cerea adesea compromisuri ideologice. Totuși, Sever a reușit să își păstreze o verticalitate și o profunzime analitică rar întâlnită. A debutat cu succes în teatru cu piesa „Boierii și țăranii” (1955), dar a dat adevărata măsură a talentului său prin romane și nuvele.
Cartea sa „Cercul” (1968) și volumul de proză „Noaptea speranțelor” i-au asigurat respectul criticilor literari. Profunzimea temelor sale – identitatea, memoria, vina și condiția umană – au fost recunoscute oficial prin Premiul Uniunii Scriitorilor din România, distincție pe care a primit-o în două rânduri, în anii 1977 și 1986.
O voce românească în inima Deșertului Negev
La fel ca mulți alți intelectuali de etnie evreiască, în anul 1990, imediat după căderea comunismului, Alexandru Sever a luat decizia de a emigra în Israel. S-a stabilit în orașul Beer Șeva. Ceea ce îl definește ca un patriot cultural absolut este decizia de a continua să scrie și să publice exclusiv în limba română.
De acolo, din căldura Orientului Mijlociu, fiul Moineștiului trimitea regulat manuscrise, eseuri și recenzii către revistele culturale din România (precum România Literară și Observator Cultural). S-a stins din viață pe 13 mai 2010, lăsând în urmă o operă vastă.
Este datoria noastră ca oraș să ne amintim și să recitim operele lui Alexandru Sever. Moștenirea lăsată de acest moineștean ne reamintește de valoarea cuvântului scris, a teatrului profund și a unei culturi fără granițe.