Primăvara aduce nu doar renașterea naturii, ci și renașterea unor bugete suculente alocate curățeniei și înfrumusețării domeniului public. La Moinești, serviciul de mentenanță a spațiilor verzi a fost mult timp considerat un „departament de rangul doi”. Asta până când administrația locală a descoperit potențialul uriaș de sifonare a banilor publici prin plantarea, îngrijirea și toaletarea vegetației. Redacția noastră a analizat execuția bugetară pe anul în curs, iar cifrele aferente „peisagisticii” sunt uluitoare.
Prețuri de import pentru răsaduri de seră
Miezul problemei constă în externalizarea parțială a serviciilor de arhitectură peisagistică. Deși primăria deține propriul serviciu de utilități, sere și personal aferent, pentru achiziția și plantarea de flori în rondurile din Parcul DADA și din centrul civic s-a preferat un contract cu o firmă privată din zonă, cunoscută pentru relațiile strânse cu mai mulți consilieri locali.
Potrivit rapoartelor de achiziții publice analizate, prețul plătit pentru o simplă plantă sezonieră (ex: petunii, panseluțe, begonii) este de patru ori mai mare decât prețul de vânzare cu amănuntul din florăriile obișnuite. Dacă mai adăugăm și tarifele facturate pentru manopera de plantare, manipulare și așezare a stratului de pământ vegetal, o singură jardiniere florală din centrul orașului ajunge să coste bugetul local echivalentul unui salariu minim pe economie. Mai cinic este faptul că aceste plante au o durată de viață extrem de scurtă. După doar câteva luni, ele sunt scoase și înlocuite cu o nouă tranșă de achiziții supraevaluate pentru sezonul de toamnă, asigurând firmei un flux de numerar constant și garantat.
Masacrul arborilor sub pretextul „toaletării”
Dacă la flori adaosul e uriaș, la arbori situația este de-a dreptul distructivă pentru calitatea aerului și sănătatea mediului. Contractele pentru tăierile de corecție și „igienizarea” arborilor de pe aliniamentele stradale s-au transformat într-un veritabil carnagiu dendrologic. Sub pretextul siguranței cetățenilor, sute de copaci sănătoși din oraș au fost retezați agresiv (operațiune cunoscută sub numele de topping sau tăiere în scaun), fiind reduși la simpli stâlpi de lemn fără coronament.
Firma angajată pentru aceste toaletări a fost plătită la metru cub de masă lemnoasă îndepărtată, nu pentru salvarea arborelui. Această modalitate de calcul a încurajat muncitorii să taie cât mai mult, ignorând normele elementare de arboricultură, care interzic tăierea a mai mult de 25% din coroană. Copacii astfel mutilați se usucă rapid în următorii ani sau devin vulnerabili la fungi, moment în care primăria emite un nou contract... de data aceasta pentru tăierea lor definitivă și înlocuirea (foarte scumpă) cu puieți care mor repede pentru că nu sunt udați.
Opacitatea banilor verzi
Deși organizațiile civice au cerut în repetate rânduri constituirea unui Registru Verde al orașului – o hartă digitală prin care să poată fi monitorizat fiecare copac și bugetul alocat îngrijirii lui – administrația a refuzat categoric acest grad de transparență. Spațiile verzi rămân astfel tărâmul ideal pentru justificarea unor achiziții ilogice, unde cantitățile de pământ vegetal, numărul de fire de flori sau litrii de soluții fertilizante nu pot fi verificate niciodată exact după ce operațiunea de plantare s-a încheiat.